Poze de la reuniunea din 2006
la Casa Oamenilor de Stiinta, unde domnul profesor Anton Ionescu a
fost invitat:
Serialul de poze de la COS poate
fi vizionat in slideshow la marime mai mare. Click pe Poze
|
|
De
la VIOREL BORZA
Am primit vestea (veche
deja pentru ceilalti colegi) a incetarii din viata a
domnului profesor Anton Ionescu. Venind dintr-o mica vacanta in Grecia
unde m-am vazut si
cu Bruno, habar n-aveam ce vesti voi gasi pe computerul de acasa.
Imi aduc aminte de
sfirsitul anilor '50 / inceputul anilor '60 cind venea cu
motocicleta la Spiru. Toti copii care bateam mingea pe Otetari stiam
ca de fapt este
avocat si ca "avind probleme" cu practicarea acestei meserii
(nu trebuie detalii suplimentare pentru ca stii ca "unii aveau
voie, altii n-aveau
voie" sa studieze sau sa-si practice meseria) alesese sa fie
"un simplu
profesor de sport". A impus intotdeauna prin tinuta, voce si
atitudine. Personalitate
remarcabila, m-a impresionat de nenumarate ori, dar mesajul
acesta fiind acum tardiv, incerc sa-l limitez doar la citeva momente:
1. Stia ca nimeni altul
sa-si mobilizeze elevii : tinc de-a 3-a sau a 4-a
am fost de fata cum l-a convins pe Bibi Moraru (sa-l ierte Dumnezeu,
era cu 5-6 ani mai
mare ca noi dar cred ca multi si-l amintesc pe capitanul echipei
de baschet din acea vreme) sa sara cu parasuta de la Turnul de la
Stadionul 23 August. Dupa
o discutie de nici 3 minute, in spate, unde erau atunci
terenurile de baschet cu zgura, Bibi a consimtit "bine dom'
profesor, miine ma
duc si eu acolo". Iar intimplator (poate de aceea mi s-a
intiparit totul in
minte) am asistat si la intilnirea lor de dupa saritura. A.I. : ei,
ai vazut ca se poate ? Iar
Bibi, umflindu-si si mai mult pieptul : da' ce dom'
profesor, aveati vreo indoiala ?
2. Stia sa discute si
sa se faca imediat ascultat si respectat de cei mai
mari golani ai cartierului : era cel solicitat de ceilalti profesori/profesoare
sa-i dea afara de pe teren, din sala sau din curte pe de-alde
Nelu Virjan si altii ca el. Ca sa-l convinga pe Virjan ca "vitejiile"
lui se bazau pe indisciplina, nu pe vreo performanta sau calitate
fizica mai acatarii, l-a pus sa alerge pe o pista improvizata in
curtea scolii pe asfaltul
din fata cladirii vechi. A trasat culoare cu creta,
a adus un cronometru, si spre surprinderea multora, Virjan a fost
intrecut de citiva din
colegii de clasa de virsta lui. A 2-a zi, isi pierduse
mersul provocator, iar profesorul vazindu-l, l-a strigat "ei, ce
faci Virjane, te mai
antrenezi ? Noi "cei mici" care nu eram in clasa respectiva
dar priveam de pe margine la "cei mai mari", ne-am simtit
razbunati pentru mizeriile
pe care ni le facuse acest Nelu Virjan.
3. Facind sportul cu
Lenke, n-am prea fost in vizorul lui pina cind n-am
mai crescut si stiindu-ma de mic ca jucam miute cu cei mai mari cu 1-2
ani, m-a luat la intrebari
cum ca de ce nu vin la "colectivul de baschet" unde
se va forma echipa scolii pentru anii viitori. I-am spus ca joc polo,
dar n-am scapat decit
atunci cind l-am anuntat ca sint in lotul national de juniori.
M-a masurat de parca ma vedea prima data si a rostit pe tonul acela
apasat, inimitabil, care
nu accepta replica : "daca-i asa, tine-te sa faci perrrrrformanta
acolo !" (avea ochi, stia ca n-as fi facut cine stie ce la
baschet).
4. Repetitii de
defilare. Unul din elevii dinsului preferati (nu-i spun numele,
acum e senator si cred presedintele Uniunii Artistilor Plastici-
ghici ciuperca cine e ?)
apare "sifonat" si cu urme singerinde de zgirieturi pe
fata. "Noi baietii" am aflat imediat ce s-a intimplat (o
mica rafuiala cu urme
lasate de spinii tufisurilor de trandafiri). Dom' profesor il ia
parinteste deoparte si-i
spune cum sa trateze ranile, dar deodata se aude un murmur
ca se apropie "directoarea Teodorescu". Moment de panica, ce-o
sa zica daca-l vede
pe mindrul elev in halul ala ? Si tot dom' profesor, prezenta
de spirit, vine cu solutia : "ii spui c-ai facut un antrenament
de box si cineva a
facut o gluma proasta si a bagat pietricele in manusile adversarului".
Continuarea nu mai e importanta, important a fost cum "Baston"
a stiut sa fie apropiat de noi atunci cind a fost nevoie.
5. L-am reintilnit dupa
multi ani in 2002, aceeasi tinuta dreapta fara sa
fie batoasa. Aceeasi vioiciune. Ne-a spus ca ii urmareste in
continuare pe
fostii elevi ai scolii si ca se bucura de succesele lor. Anul trecut,
in 2005, Radu
Breyer ne-a facut marea surpriza sa-l aduca in mijlocul nostru la
banchetul de la COS.
Regret ca nu i-am multumit atunci pe loc lui Radu pentru
asta.
I-mi amintesc cu
nostalgie de niste clase particulare intr-o sala de sport la
subsolul Ministerului Minelor. Unii au inceput atunci sa joace basket.
Altii printre care si eu, sa invetam tenis si apoi a continuat ideea
si pe terenul de
tenis din spatele scolii. Tineti minte cladirea veche a secretariatului?
In spate erau toate aceste amenajari sportive, tenis, atletism
si terenul cel mare care apoi a fst asfaltat.
Cam in aceeasi perioada tin minte ca a organizat o excursie la munte
la Virful cu Dor si
Cota 1400. Mi-amintesc ca m-a impresionat atmosfera -as zice
camaradereasca intre el si baietii mai mari (cit de mari or fii fost
ei?. Cred ca mereu a stiut
sa creeze o atmosfera placuta in jurul lui.
La reuniunea din 2005 am dorit cel mai mult sa-l revad si datorita lui
Radu, am reusit
De la ION BERINDEI:
Da, vazusem poze cu el
de la o intalnire recenta cu diaspora, si admirasem si
longevitatea sa si capacitatea lui de mai raspunde la chemari liceene
dupa toti acesti ani...eu
unul, plecat din 1969, nu ma mai asteptam sa fie in
viata nici unul dintre profesorii nostri....dar uite ca nu numai ca
m-am inselat, dar
unii dintre ei chiar ne vor supravietui noua fostilor elevi!
De la STEFAN STANESCU
Pe cand eram f. redusi
ca numar (cam 20-30 cu totii) la Ziua Absolventului inainte de a ne
vizita tu, '84 - 85 ? chiar echipa Iliescu, Paler, Plesu
retragandu-se de la catedra, am stat cu Viorel langa Lenke si Baston.
Fiecare a fost rugat sa evoce ceva. Gandindu-ma la voi toti, am spus
si eu ceva, cu un dram de patos, despre locul cel mai iubit "SALA
DE SPORT" unde cu seriozitate si daruire am fost educati "sa
ne tinem coloana vertebrala dreapta, la propriu si la figurat".
Lenke m-a strans usor de mana iar Anton Ionescu a spus cu glasul sau
de stentor: MULTUMESC STEFANE.
Back to top
|
